13.

Urlu pe dinăuntru precum lupii noaptea în păduri și mă zbat la fel ca o găină ce așteaptă a fi tăiată. Sentimentul uitării, delăsării, abandonului și în cele din urmă al pierii mă înconjoară într-un fel de joc al Ielelor. Voalul destinului se așterne nemărginit peste mine, mă îmbrățișează și apoi începe a mă strânge precum un piton. Respir tot mai greu aerul vostru mizerabil și încep să mor puțin câte puțin. Zbaterea o simt ca pe una eternă, instinctuală și inepuizabilă. Cine credea vreodată că un om poate ajunge aici? Omul, acea ființă plină de pasiune, vitalitate, optimism, iubire, spirit...de ce ajunge omul la acea barieră dintre viață și moarte? Este cel mai jegos spațiu din timpul viețuirii. Este teritoriul specific în care te zbați, te distrugi, unde spiritul, vitalitatea, iubirea și celelalte ce caracterizează viața dispar, dar dispar conștient. Ele îți prezintă dispariția lor. ’Iată dragă muritorule, eu sunt spiritul tău și tocmai m-am hotărât să te părăsesc’. Iar tu începi să te zbați într-un chin care trece de umanitate și îl consideri a fi un chin universal crezând că nimeni nu a mai simțit asta niciodată. Da, mă aflu în purgatoriul vital. Aici se hotărăște viitorul meu.

Daria

Dinspre cer se intinde o naframa violet ce ti se asterne peste crestet si toata zarea plange si vazduhul suspina. Esti atat de departe si de intangibila incat mai aproape mi se par Saturn sau Pluto. Aici in lumea fizica e ceata si infern, se scurg lacrimi de pe crestele muntilor si mi se inunda ochii incetosati si grei. Tu esti fericita in lumea ta, ai scapat de durere, de viu, de sange, ura, sau iubire- esti eter. Traiesti doar in mintile noastre care, in curand se vor asfixia cu tine iubindu-te vesnic!

Pereas

Din strafundul sufletului imi curge venin

Imi vine sa urlu, sa plec, sa revin

Il simt cum se scurge, cum se prelinge lin,

Durerea imi macina visul-suspin.

Ma trezesc, te caut, te gasesc sub o panza de in,

Esti rece si alba si fara de chin,

Ai plecat intr-o lume despre care nu stim

Insa urmeaza sa ne reintalnim.

Prezent trecut

Stand in mijlocul lacului,privesc trecutul si viitorul ca pe ceva uitat,neatins sau necunoscut. Prezentul insa, e mai intens ca niciodata-vine, pleaca,se intoarce si uneori ramane. E foarte greu-imi ingreuneaza sufletul si incep sa ma scufund usor in lacul acesta rece si adanc. Nu mai pot respira, este o apa atat de rece incat imi ingheata plamanii si sangele in vene. Moartea este iminenta si survine o data cu renuntarea de a ma lupta cu prezentul. Prezentul meu moare o data cu mine, se scufunda si el pana la fundul lacului iar peste doua zile, cand ies la suprafata, se metamorfozeaza intr-un trecut tragic. Familia plange, prietenilor nu le vine sa creada iar tie, tie iti e indiferent pentru ca nu mai existi, ai trecut in alta dimensiune, esti doar un trecut , trist, tragic,tacut,si mort!

Alegerile grele

Alegerile cele mai grele vin dimineata
Iti intind covorul rosu iar apoi ti-l trag de sub picioare,iar din personaj principal devii o zdreanta neputincioasa.
Seara e hotaratoare insa,atunci cand intrii in tot felul de stari crepusculare,deliruri onirice sau ai tot felul de spasme psihice mai puternice decat cele a lui Cioran,Nietzsche sau Freud.Culmile disperarii nu numai ca sunt atinse dar sunt doborate la pamant cu forta unui dinozaur preistoric,ramanand in urma doar un fum gros la poalele disperarii tale.
Nu ramane decat sa fugi sa te ascunzi undeva,in bratele celui ce iti poate oferi ce iti doresti cel mai mult-liniste.

Te vad...

Te vad cum iti porti mandru ghiulul auriu,hainele alea mulate si parul ala slinos...

Te vad cum gesticulezi derizoriu,cum vorbesti mandru si cum ne privesti cu dispret...

Te vad cum lingi cururi paroase,cum sugi puli groase ca sa ajungi pe culmi inalte...

Te vad cum iti dai aere de intelectual,cum iti savurezi snobismul si cum te dai semidoct...

Te vad cum iti subjugi aproapele,cum ii spargi sticle in cap si ii infigi cioburile in gat...

Te vad cum scrii,cum citesti,cum vorbesti,cum razi,cum jignesti subtil,cum privesti,cum mananci,cum mergi,cum te porti,cum te imbraci,cum arati si cum respiri.

MI-E SILA SI SCARBA DE TINE,IMI PROVOCI GREATA SI REPUGNA,SILA SI VOMA.

Nimeni nu te place-esti un fel de vulpe supraponderala...

Nimeni nu te inghite-esti un fel de hiena scabroasa...

Nimeni nu te asculta-esti un fel de nota moarta...

Nimeni esti chiar TU...si cu toate ca te vad in atatea feluri...totusi nu te vad bine.

Tu in ce culori ma vezi?ma vezi in violet purpuriu,albastru celest sau rosu sangeriu?
Tu cum ma simti?ca pe o pisica neagra,ca pe un vanzator ambulant sau ca pe o fiara?
Tu cum ma privesti?cu ochi blanzi,ca de koala,sau sticlosi si rai ca de reptila?
Tu cum ma atingi?cu pasiunea unei gheise sau cu scarba unei curve infometate?
Tu cum ma saruti?ca o diva insetata de succes sau ca o adolescenta infrigurata?
Tu cum ma vrei? Ca o zana din povesti,ca o doamna batrana sau ca o amatoare infantila?
Tu nu ma vezi,nu ma simti,nu ma privesti,nu ma atingi,nu ma saruti si nu ma vrei!
Esti o fantoma fara scrupule ce si-a facut cuib in sufletul meu si m-a obligat sa ii suport greutatea indiferent de puterea si dorintele mele iar eu acum suport consecintele,sunt intr-un travaliu al desconsiderarii tale.
Raiul tau e iadul meu,noaptea ta e ziua mea si iubirea ta e ura mea!
Razele soarelui meu te vor trezi din cel mai adanc somn si iti vor arde pielea,carnea si apoi oasele si te vei transforma in cenusa...
Cenusa din sufletul meu!