sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Daria

Dinspre cer se intinde o naframa violet ce ti se asterne peste crestet si toata zarea plange si vazduhul suspina. Esti atat de departe si de intangibila incat mai aproape mi se par Saturn sau Pluto. Aici in lumea fizica e ceata si infern, se scurg lacrimi de pe crestele muntilor si mi se inunda ochii incetosati si grei. Tu esti fericita in lumea ta, ai scapat de durere, de viu, de sange, ura, sau iubire- esti eter. Traiesti doar in mintile noastre care, in curand se vor asfixia cu tine iubindu-te vesnic!

Un comentariu:

  1. Daria te-ar îmbrățișa! ar fi tare mândră de tine.
    O să-i spun la noapte, ne întâlnim în vis.

    RăspundețiȘtergere